În ultimul timp se vorbeşte foarte mult despre subiecte cum ar fi schimbarea climei, criza petrolului, criza de apă potabilă şi deteriorarea din ce în ce mai evidentă a mediului înconjurător. Care este poziţia industriei construcţiilor faţă de aceste probleme? Aceasta este responsabilă pentru producerea unui procent de 50 % din emisiile de gaze generatoare de efect de seră care se eliberează în atmosferă şi de folosirea a 50 % din resursele energetice ale lumii.
Obiectul de arhitectură nu poate fi un simplu exerciţiu de estetică sau un obiect de artă deoarece este rezultatul interacţiunii mai multor factori printre care şi cel social. Există desigur cazuri în care arhitectura trebuie sa fie în centrul atenţiei şi de asemenea să aibă un aspect spectaculos, dar şi multe alte cazuri în care aceasta trebuie să fie discretă, să treacă neobservată sau să vină ca o completare într-un ansamblu deja existent.
În timp ce un tablou este expus pe un fundal neutru, un obiect de arhitectură în viaţa reală nu va putea vreodată fi construit pe un ”perete alb”. Pentru obiectul de arhitectură nu există un ”fundal neutru”, el fiind amplasat într-un context urban sau natural care îl influenţează şi care la rândul lui este uşor de influenţat sau, de ce nu, de „deteriorat”.
Unul dintre mediile care sunt cel mai uşor de afectat de o intervenţie umană cu pretenţii „demiurgice” este mediul natural, deoarece se ignoră nişte principii clare sau direcţii etice după care să se opereze, şi în al doilea rând, pentru că arhitectura este un domeniu nevoit să se muleze extrem de mult în funcție de intervențiile mediului exterior (cum ar fi presiunea pieței imobiliare). În momentul în care mediul natural în care e amplasată construcția apare ca fiind foarte valoros, problema devine mult mai serioasă, implicând un gest de proiectare responsabilă.
O posibila solutie este un curent de gandire denumit regionalism critic care susține importanța contextului în definirea obiectului de arhitectură, nu doar pe plan fizic (climă sau iluminare), ci și din punct de vedere cultural. Regionalismul critic a apărut ca o reacție la adresa postmodernismului populist, împotriva globalizării, distrugerii culturilor locale și „anonimizării” arhitecturii prin propagarea acelorași soluții constructive folosite în masă. Această poziţie reproșează arhitecturii contemporane faptul că a ajuns doar un produs împachetat într-un înveliș cât mai atrăgător care să îi facă cât mai facilă vânzarea în cadrul unei societăți hiper-tehnologizate axate pe consum. Fundalul este reprezentat de un mediu cultural ajuns la suficiență populat numai de lucruri ”care s-au întâmplat deja” și de o senzație puternică de deja-vu. Se dorește găsirea unei soluții pentru situația de criză în care s-a ajuns datorită atitudinii de respingere a trecutului afișată de arhitectura modernistă atitudine care a dus la o ruptură între trecut și viitor.
